Cum află un detectiv cine a mâncat prăjitura?
Aseară pe masă era o prăjitură. Azi-dimineață, farfuria e goală. Toată lumea spune „n-am fost eu”. Eu nu cred pe nimeni pe cuvânt. Cred indiciile.
Orice atingere lasă o urmă
Acum peste o sută de ani, francezul Edmond Locard a înființat la Lyon unul dintre primele laboratoare de poliție științifică. Ideea lui de bază: cine atinge ceva lasă o urmă și ia o urmă cu el.
Cine a fost lângă prăjitură a lăsat poate o amprentă pe farfurie, o firimitură pe mânecă sau o urmă de pantof în făina vărsată. Treaba detectivului e să le găsească și să le citească.
Ideea se numește principiul schimbului al lui Locard. Fraza scurtă „orice contact lasă o urmă” e o formulare de mai târziu a ideii lui, nu un citat exact.
În criminalistică, urmele se împart în fizice (amprente, fire, urme de pantofi), chimice (cerneluri, vopsele) și biologice (păr, salivă). Fiecare se ridică și se păstrează cu grijă, ca să nu fie amestecată cu altele.
Indiciul 1: amprenta de pe farfurie
Pe vârful degetelor ai linii fine, numite creste papilare. Desenul lor se formează înainte să te naști și nu se schimbă toată viața. Nici gemenii identici nu au aceleași amprente.
Există trei forme mari: arcul, bucla și vârtejul. Cele mai multe amprente sunt bucle, vârtejurile sunt mai rare, iar arcurile cele mai rare. Dacă amprenta de pe farfurie e un arc, mulți suspecți ies deja din discuție.
Forma mare doar elimină suspecți. Ca să spună „e a lui”, expertul compară detaliile mici: locurile unde o creastă se oprește sau se desparte în două. Se numesc minuții.
Încearcă: freacă vârful unui creion moale pe hârtie, apasă degetul pe grafit, apoi lipește pe deget bandă adezivă transparentă. Mut-o pe o foaie albă. Ce formă are amprenta ta?
Indiciul 2: bilețelul
Lângă farfurie e un bilețel scris cu carioca neagră: „N-am fost eu”. Multe carioci negre sunt, de fapt, un amestec de mai multe culori.
Dacă pui marginea hârtiei într-un pic de apă, apa urcă prin hârtie și duce culorile cu ea. Fiecare culoare merge cu altă viteză, așa că se despart în dungi. Fiecare fel de carioca lasă alt desen de dungi. Metoda se numește cromatografie.
Indiciul 3: urma din făină
La mulți oameni, lungimea tălpii e aproximativ 15% din înălțime, cam o șeptime. Urma din făină are 23 de centimetri. 23 împărțit la 0,15 dă cam 153 de centimetri.
E doar o estimare: la unii oameni raportul e altul, iar pantoful e mai lung decât piciorul. Dar ajunge ca să spui că, mai probabil, n-a fost cineva de doi metri.
Un detectiv bun nu acuză pe nimeni după un singur indiciu. Fiecare dovadă elimină câțiva suspecți. Vinovatul e cel care se potrivește cu toate deodată. Iar dacă un indiciu nou nu se potrivește cu bănuiala ta, schimbi bănuiala, nu indiciul.
Azi, criminaliștii pot afla multe și dintr-un fir de păr cu rădăcină sau din salivă de pe o cană, prin ADN, diferit la fiecare om, în afară de gemenii identici.
Fapt sau legendă?
„O potrivire de amprente nu poate fi niciodată greșită.”
„Gemenii identici au amprente diferite.”
„Rezultatele de laborator vin în câteva minute, ca în filme.”
Experiment: cromatografia cariocii
Nu se știe încă
Multe metode folosite de zeci de ani, cum ar fi compararea urmelor de mușcătură sau a firelor de păr la microscop, n-au fost testate serios la început. Un raport al Academiei Naționale de Științe a SUA, din 2009, și unul al consilierilor științifici ai președintelui SUA, din 2016, au cerut să se măsoare cât de des greșește fiecare metodă. Pentru multe dintre ele, răspunsul exact nu se știe încă.
Testul lui Kokodel
- National Research Council. Strengthening Forensic Science in the United States: A Path Forward. National Academies Press, 2009.
- President's Council of Advisors on Science and Technology. Forensic Science in Criminal Courts: Ensuring Scientific Validity of Feature-Comparison Methods, 2016.
- Federal Bureau of Investigation. The Science of Fingerprints: Classification and Uses.
- U.S. Department of Justice, Office of the Inspector General. A Review of the FBI's Handling of the Brandon Mayfield Case, 2006.