Cum stau în picioare clădirile vechi?

Piatra rezistă foarte bine când o strângi, dar se rupe ușor când o îndoi. O grindă lungă de piatră pusă peste două coloane se crapă la mijloc.

Soluția e arcul: pietre tăiate în formă de pană, așezate pe un semicerc. Greutatea apasă fiecare piatră spre vecinele ei, deci totul e strâns și nimic nu e îndoit. Piatra din vârf se numește cheia de boltă.

Arcul era cunoscut de mult, dar romanii l-au folosit peste tot: la poduri, la apeducte, la stadioane.

Inginerii spun că piatra lucrează bine la compresiune (strângere) și prost la întindere. Când îndoi o grindă, partea de jos se întinde și acolo apare fisura. Arcul transformă greutatea în compresiune, dar împinge și în lateral, spre exterior. De aceea arcurile au nevoie de ziduri groase sau de alte arcuri lângă ele, care să le țină picioarele să nu se depărteze.

Un arc rotit în jurul lui însuși face o cupolă. Panteonul din Roma, terminat acum aproximativ 1.900 de ani, are o cupolă de beton cu un diametru de aproximativ 43 de metri, fără niciun fier înăuntru. E și azi cea mai mare cupolă din beton fără armătură din lume.

Sus are o gaură rotundă, de aproximativ 9 metri, numită ochiul. Pe acolo intră lumina. Și ploaia: podeaua are mici găuri prin care se scurge apa.

Constructorii Panteonului au folosit beton din ce în ce mai ușor spre vârf: jos, cu pietre grele în el, sus, cu piatră vulcanică poroasă. Cupola se și subțiază spre ochi. Așa, partea de sus apasă mai puțin pe pereți. Betonul roman se mai și „repară” puțin singur: în 2023, cercetătorii au arătat că bucățelele de var din el pot umple încet fisurile mici, când intră apa.

Templele grecilor antici au coloane și acoperișuri cu fronton triunghiular, totul simetric. Catedralele gotice, cam din anii 1150-1500, au arcuri ascuțite, vitralii colorate și turle înalte. Biserica Neagră din Brașov e gotică.

Barocul, din anii 1600-1700, iubește curbele, aurul și statuile. Modernismul, din secolul trecut, spune „forma urmează funcția”: cutii simple din beton, oțel și sticlă, fără ornamente. Azi, calculatoarele permit forme curbe, care par să curgă.

Bisericile de lemn din Maramureș sunt făcute din bârne îmbinate, cu turle subțiri și foarte înalte. Opt dintre ele sunt în patrimoniul mondial UNESCO. Mănăstirile din Bucovina, ca Voroneț sau Sucevița, au pictură și pe pereții de afară, ca o carte cu imagini pentru cei care nu știau să citească.

Ateneul Român, o sală de concerte rotundă, cu cupolă, a fost inaugurat în 1888. O parte din bani au venit din donații, prin campania „Dați un leu pentru Ateneu!”.

Pe la 1900, arhitectul Ion Mincu a fost unul dintre creatorii stilului neoromânesc, care amesteca elemente din casele țărănești și din mănăstirile vechi: arcade, foișoare, ceramică colorată. Universitatea de Arhitectură din București îi poartă numele.

Palatul Parlamentului e una dintre cele mai mari clădiri administrative din lume. A fost ridicat începând din 1984, sub regimul comunist, iar pentru el a fost demolată o mare parte din cartierele istorice din jur, cu biserici și case vechi. Și azi se discută dacă merita.