De ce vorbim limbi diferite?
Pe Pământ se vorbesc peste 7.000 de limbi. Unele de sute de milioane de oameni, altele de câteva zeci. Toate au început cumva, și toate se schimbă chiar acum, inclusiv cea în care citești.
Limbile nu stau pe loc
Fiecare generație vorbește puțin altfel decât părinții ei: apar cuvinte noi, altele se uită, pronunția se mută. Bunicii folosesc cuvinte pe care tu nu le folosești, iar tu folosești cuvinte pe care ei nu le-au auzit.
În câteva sute de ani, micile schimbări se adună. Când un grup de oameni se desparte și trăiește departe, fiecare parte își schimbă limba în felul ei. După destul timp, nu se mai înțeleg.
Lingviștii au descoperit că schimbările de pronunție au reguli. Din latinescul „lacte” s-a ajuns la „lapte” în română, dar la „latte” în italiană și „leche” în spaniolă. Grupul „ct” s-a schimbat diferit, dar regulat, în fiecare limbă: „nocte” a dat „noapte”, „notte”, „noche”. Așa pot lingviștii să reconstruiască limbi pe care nu le-a scris nimeni.
Verii limbii române
Latina era limba Imperiului Roman. Din latina vorbită pe stradă, nu din cea a cărților, s-au născut în sute de ani româna, italiana, spaniola, portugheza, franceza și altele. Lingviștii le numesc limbi romanice.
Româna e singura limbă romanică mare din estul Europei. De aceea un vorbitor de română înțelege destul de mult din italiană sau spaniolă fără să le fi învățat.
Romanii au cucerit Dacia în anul 106 și au părăsit-o pe la anul 271-275. Cum și unde exact s-a format limba română, la nord sau și la sud de Dunăre, e o discuție veche între istorici și lingviști, cu argumente de ambele părți.
Câteva cuvinte românești par mai vechi decât latina, rămase probabil din limba localnicilor de dinainte: de exemplu „brad”, „mal”, „vatră”, „barză”. Nu au corespondent în nicio altă limbă romanică.
Cuvinte călătoare
Cuvintele de bază ale românei vin mai ales din latină: „om”, „apă”, „pâine”, „lună”, „câine”. Dar românii au trăit lângă multe popoare și au împrumutat cuvinte de la ele.
Din limbile slave avem „da”, „prieten”, „a iubi”. Din turcă, „ciorbă” și „dulap”. Din maghiară, „oraș” și chiar „gând”. Din greacă, „drum” și „folos”. Din franceză, mai recent, „birou” și „tren”.
Deci când spui „da, prietene, hai la ciorbă în oraș”, folosești cuvinte din patru limbi diferite. Și nimeni nu te-a acuzat vreodată că vorbești altă limbă.
Limbile lumii
Și persoanele care nu aud au limbile lor, făcute din gesturi și expresii ale feței, cu gramatică întreagă. În România există Limba Semnelor Română.
Multe limbi au foarte puțini vorbitori. Când moare ultimul om care vorbea o limbă, se pierd cu ea povești, cântece și cunoștințe despre locuri și plante.
Fapt sau legendă?
„Româna e limba cea mai apropiată de latină.”
„Există limbi în care nu se spune „stânga” și „dreapta”, ci „nord” și „sud”.”
„Eschimoșii au sute de cuvinte pentru zăpadă.”
Experiment: ghicește limbile verișoare
Nu se știe încă
Nu știm când a vorbit primul om și nici cum suna prima limbă. Cuvintele nu lasă fosile, iar cea mai veche scriere are doar aproximativ 5.000 de ani, în timp ce oamenii vorbesc, probabil, de zeci de mii de ani sau mai mult. Nu știm nici dacă toate limbile de azi vin dintr-una singură sau din mai multe.
Testul lui Kokodel
- Eberhard D. M., Simons G. F., Fennig C. D. (ed.). Ethnologue: Languages of the World. SIL International.
- Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”. Dicționarul explicativ al limbii române (DEX).
- Rosetti Al. Istoria limbii române. Editura Științifică și Enciclopedică, 1986.
- UNESCO. Whistled language of the island of La Gomera (Canary Islands), the Silbo Gomero. Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial, 2009.