De ce nu obosește inima?
Inima ta a început să bată cu luni bune înainte să te naști și de atunci n-a stat. Totuși, nu e un mușchi care nu se odihnește niciodată. Se odihnește foarte des, doar că foarte puțin.
Cât muncește inima
Inima e un mușchi cam cât pumnul tău. Stă în piept, aproape la mijloc, puțin înclinată spre stânga, apărată de coaste. Face un singur lucru: pompează sânge.
Bate, în medie, de aproximativ 100.000 de ori pe zi. La un adult în repaus, împinge cam 5 litri de sânge pe minut, adică peste 7.000 de litri pe zi. O picătură de sânge face turul întregului corp în aproximativ un minut.
Secretul rezistenței: după fiecare contracție, mușchiul inimii se relaxează. Într-o bătaie obișnuită, faza de odihnă e chiar mai lungă decât faza de lucru. Pauzele sunt scurte, dar sunt multe, de zeci de ori pe minut.
Mușchiul inimii e făcut altfel decât mușchii brațelor. Are foarte multe „centrale de energie” în celule și primește mereu sânge proaspăt prin vasele lui proprii.
Faza de contracție se numește sistolă, cea de relaxare diastolă. La 70 de bătăi pe minut, o bătaie durează aproape o secundă, iar diastola ocupă cam două treimi din ea.
„Centralele de energie” sunt mitocondriile, care fac energie din oxigen și hrană. În celulele mușchiului inimii, ele ocupă aproximativ o treime din volum. De aceea inima are nevoie de oxigen tot timpul și obosește greu.
O inimă, două pompe
Inima are patru camere: două sus, numite atrii, și două jos, numite ventricule. Partea dreaptă trimite sângele la plămâni, ca să ia oxigen. Partea stângă trimite sângele plin de oxigen în tot corpul.
Sângele e mereu roșu. Cel bogat în oxigen e roșu aprins, cel care și-a dat oxigenul e roșu mai închis. Venele doar par albastre, din cauza felului în care lumina trece prin piele.
Bum-bum: cine dă ritmul
Între camerele inimii sunt valve, niște uși care lasă sângele să treacă într-o singură direcție. Sunetul inimii, acel „bum-bum”, e făcut de valvele care se închid.
Ritmul nu vine de la creier. În peretele atriului drept e un grup mic de celule care trimite singur un impuls electric la fiecare bătaie. Creierul poate doar să grăbească sau să încetinească ritmul, de exemplu când alergi.
Primul sunet apare când se închid valvele dintre atrii și ventricule, la începutul contracției. Al doilea, când se închid valvele de la ieșirea din ventricule, spre artere.
Grupul de celule care dă ritmul se numește nodul sinoatrial. Impulsul lui trece prin atrii, apoi printr-un al doilea nod, care îl întârzie puțin ca atriile să apuce să se golească, apoi coboară în ventricule. Medicii îl înregistrează cu electrocardiograma, EKG.
Mișcarea, somnul și mâncarea bună ajută inima, la orice vârstă. Dar dacă simți că inima bate ciudat sau te doare pieptul, nu ghici singur: spune-i unui adult în care ai încredere.
Fapt sau legendă?
„Sângele din vene e albastru până ajunge în contact cu aerul.”
„Inima stă în partea stângă a pieptului.”
„O inimă poate continua să bată o vreme și scoasă din corp.”
Experiment: măsoară-ți pulsul
La copiii de 9-15 ani, pulsul în repaus e de obicei între aproximativ 60 și 100 de bătăi pe minut și diferă mult de la un copil la altul. Inima sportivilor antrenați poate bate mai rar în repaus: la fiecare bătaie trimite mai mult sânge, deci îi ajung mai puține.
Nu se știe încă
Peștele-zebră își poate reface o bucată de inimă rănită. La om, celulele noi de mușchi al inimii apar foarte încet: măsurătorile arată că doar o mică parte se înnoiește în fiecare an. Cercetătorii încearcă să afle ce oprește refacerea și dacă ar putea fi pornită, dar încă nu există un tratament de felul ăsta.
Testul lui Kokodel
- Hall J. E., Hall M. E. Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology. Elsevier.
- Harvey W. Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et Sanguinis in Animalibus. Frankfurt, 1628.
- Bergmann O. et al. Evidence for cardiomyocyte renewal in humans. Science 324, 2009.
- Fleming S. et al. Normal ranges of heart rate and respiratory rate in children from birth to 18 years of age. The Lancet 377, 2011.