Vorbesc copacii între ei prin pământ?
Ai auzit poate că pădurea are un „internet” sub pământ și că un copac-mamă își hrănește puii. O parte e adevărată. O parte e o poveste frumoasă. Hai să le despărțim.
Ciuperca ascunsă
Ciuperca pe care o vezi în pădure e doar fructul ei, partea care face spori. Ciuperca adevărată e sub pământ: o plasă de fire mai subțiri decât un fir de păr, numite hife. Într-o mână de pământ de pădure pot fi sute de metri de hife.
Multe ciuperci se înfășoară în jurul rădăcinilor copacilor și fac un schimb. Ciuperca aduce apă și minerale din sol, de unde rădăcina n-ar ajunge. Copacul îi dă în schimb zahăr, făcut în frunze din lumina Soarelui.
Parteneriatul se numește micoriză, din grecește „ciupercă” și „rădăcină”. Aproximativ opt din zece specii de plante de pe uscat au astfel de parteneri. La stejari, fagi sau brazi, ciuperca face un manșon în jurul rădăcinilor fine. Hifele sunt atât de subțiri încât intră printre grăunțele de pământ, unde nicio rădăcină nu încape.
Rețeaua de sub pădure
O singură ciupercă se poate lega de rădăcinile mai multor copaci deodată. Așa apare o rețea, pe care unii cercetători au numit-o, în glumă, „Wood Wide Web”.
În experimente, cercetătorii au marcat zahărul dintr-un copac și l-au găsit apoi, în cantități mici, într-un copac vecin. Deci prin rețea pot trece substanțe. Ce nu știm sigur e cât de mult contează asta într-o pădure adevărată.
În 1997, cercetătoarea canadiană Suzanne Simard a arătat într-un experiment că mesteacănul și bradul Douglas își pot trimite carbon prin ciuperci. De aici au pornit cărți și filme despre copaci care se ajută ca o familie.
În 2023, alți cercetători au recitit atent studiile din domeniu. Au găsit că multe concluzii fuseseră spuse mai tare decât le susțineau datele. Rețelele există, dar ideea că un copac bătrân își hrănește intenționat puii nu e dovedită.
Alarma prin aer
Plantele mai au o cale de a „vorbi”, mult mai bine dovedită: mirosurile. Când o omidă roade frunzele unui porumb, planta eliberează un amestec de substanțe în aer. Mirosul atrage niște viespi mici, care își depun ouăle în omizi.
Mirosul de brad din pădure vine de la substanțe numite terpene. Copacii le folosesc ca apărare împotriva insectelor și a microbilor.
Toamna, frunzele nu se vopsesc singure. Copacul simte nopțile tot mai lungi și răcoarea și începe să descompună clorofila, pigmentul verde, ca să-și ia înapoi substanțele bune din ea. Galbenul și portocaliul erau deja în frunză, ascunse sub verde. Roșul e altceva: unii copaci îl fabrică abia toamna, iar cercetătorii încă discută la ce le folosește.
Cam o treime din România e acoperită de păduri. În Carpați sunt păduri vechi de fag în care omul n-a tăiat aproape niciodată. Unele sunt în patrimoniul UNESCO.
Fapt sau legendă?
„Copacii-mamă își recunosc puii și îi hrănesc prin rețeaua de ciuperci.”
„Majoritatea plantelor trăiesc în parteneriat cu ciuperci.”
„Lemnul mort din pădure e doar gunoi.”
Experiment: amprenta unei ciuperci
Nu se știe încă
Știm că rețelele de ciuperci există și că prin ele trec apă, minerale și puțin zahăr. Nu știm dacă asta îi ajută cu adevărat pe copaci într-o pădure reală, sau dacă de fapt ciupercile își împart hrana în folosul lor. E o știință tânără, iar experimentele în pădure, nu în ghiveci, abia încep.
Testul lui Kokodel
- Smith S. E., Read D. J. Mycorrhizal Symbiosis, ed. a 3-a. Academic Press, 2008.
- Simard S. W. et al. Net transfer of carbon between ectomycorrhizal tree species in the field. Nature, 1997.
- Karst J., Jones M. D., Hoeksema J. D. Positive citation bias and overinterpreted results lead to misinformation on common mycorrhizal networks in forests. Nature Ecology & Evolution, 2023.
- Turlings T. C. J., Tumlinson J. H., Lewis W. J. Exploitation of herbivore-induced plant odors by host-seeking parasitic wasps. Science, 1990.