Cum arată un gând?
Gândește-te la o minge. Gata? Tocmai s-a întâmplat ceva în capul tău: milioane de celule au trimis semnale în același timp. Nu ai simțit nimic. Și totuși, asta a fost un gând.
Nu e un obiect, e o activitate
Dacă ai putea privi un creier, n-ai vedea niciun gând. Ai vedea doar un țesut moale, rozaliu-cenușiu. Gândul nu e un lucru care stă undeva, ci ceva care se întâmplă: semnale electrice care aleargă printre celulele nervoase, numite neuroni.
Creierul are aproximativ 86 de miliarde de neuroni. Un gând nu aprinde unul singur, ci o rețea întreagă.
Când te gândești la „minge”, lucrează împreună zone diferite: una pentru formă, alta pentru culoare, alta pentru cuvânt, alta pentru amintirea ultimului meci. Un neuron trimite un mic impuls electric, numit potențial de acțiune, până la capătul lui. Acolo eliberează substanțe chimice, neurotransmițători, care trec la neuronul următor printr-o legătură numită sinapsă.
Creierul cântărește cam 2% din corp, dar folosește aproximativ o cincime din energia lui.
Un gând trage după el altul
Gândurile nu stau singure. Când te gândești la „mare”, îți vin imediat în minte „vacanță”, „nisip”, „valuri”. Psihologii numesc asta asociere.
De aceea un miros te poate duce brusc la o amintire din copilărie. Legăturile sunt diferite de la om la om: rețeaua ta de idei nu seamănă perfect cu a nimănui.
Cum se văd gândurile din afară
Cercetătorii pot „asculta” creierul cu o cască cu senzori, numită EEG. Ea prinde semnalele electrice slabe ale milioanelor de neuroni care lucrează împreună. Pe ecran apar valuri, iar forma lor se schimbă când dormi, când stai cu ochii închiși sau când rezolvi o problemă.
Un aparat mare, RMN-ul funcțional, arată ce zone ale creierului lucrează mai mult.
Aparatele astea văd unde lucrează creierul, nu ce gândești. Nimeni nu poate citi, cu ele, gândurile tale, cum ai citi o carte.
Primele înregistrări EEG la oameni le-a publicat medicul german Hans Berger, în 1929. RMN-ul funcțional nu vede direct neuronii: vede unde ajunge mai mult sânge cu oxigen, pentru că zonele care lucrează mai mult cer mai mult.
Cu el s-a văzut că atunci când îți imaginezi o mișcare, de exemplu un șut, lucrează multe dintre zonele care lucrează și când chiar o faci. De aceea mulți sportivi își repetă mișcările în minte.
Fapt sau legendă?
„Un om are 60.000 de gânduri pe zi.”
„Când dormi, creierul se oprește.”
„Când îți imaginezi o mișcare, creierul lucrează aproape ca atunci când o faci.”
Experiment: ursul alb
Experimentul e al psihologului american Daniel Wegner, din 1987. Oamenii cărora li s-a cerut să nu se gândească la un urs alb se gândeau la el mai des. O explicație: o parte din creier verifică tot timpul „mă gândesc la urs?”, iar verificarea îl aduce înapoi. Truc: în loc să alungi un gând, gândește-te intenționat la altceva concret.
Nu se știe încă
Știm tot mai bine ce neuroni lucrează când vezi roșul sau te gândești la o minge. Dar nimeni nu știe cum, din semnale electrice și substanțe chimice, apare senzația pe care o ai tu, din interior: cum e să vezi roșul. Unii cercetători o numesc „problema grea a conștiinței”. Încă n-are răspuns.
Testul lui Kokodel
- Azevedo F. A. C. et al. Equal numbers of neuronal and nonneuronal cells make the human brain an isometrically scaled-up primate brain. Journal of Comparative Neurology 513, 2009.
- Wegner D. M., Schneider D. J., Carter S. R., White T. L. Paradoxical effects of thought suppression. Journal of Personality and Social Psychology 53, 1987.
- Tseng J., Poppenk J. Brain meta-state transitions demarcate thoughts across task contexts exposing the mental noise of trait neuroticism. Nature Communications 11, 2020.
- Berger H. Über das Elektrenkephalogramm des Menschen. Archiv für Psychiatrie und Nervenkrankheiten 87, 1929.