Cum simți ce simte altcineva?
Un coleg se lovește la genunchi și tresari și tu, deși pe tine nu te doare nimic. Creierul tău tocmai a făcut ceva interesant. Hai să vedem ce.
Creierul care simte cu alții
Când vezi pe cineva lovindu-se, creierul tău reacționează puțin ca și cum ți s-ar întâmpla ție. Asta te face să tresari sau să strâmbi din nas.
Puterea de a simți și de a înțelege ce trăiește altcineva se numește empatie. Nu e magie. E ceva ce creierul face de la sine și ce poți exersa, ca pe orice altă abilitate.
Cercetătorii au văzut asta cu aparate care arată ce zone ale creierului lucrează. Într-un studiu din 2004, oamenii erau scanați în timp ce persoana iubită primea un mic șoc dureros. La ei se activau o parte din zonele care se aprind când îi doare pe ei înșiși, mai ales cele legate de cât de neplăcută e durerea, nu de locul ei în corp.
Două feluri de empatie
Primul fel e să simți. Când prietenul tău e trist, te întristezi și tu puțin. Când e bucuros, te bucuri cu el.
Al doilea fel e să înțelegi. Îți dai seama ce gândește și ce simte celălalt, chiar dacă tu ai simți altfel. „Pentru el, meciul ăsta contează enorm, chiar dacă mie nu-mi pasă de fotbal.”
Empatia nu înseamnă să fii de acord cu toată lumea. Poți înțelege de ce e supărat un coleg și să crezi totuși că nu are dreptate.
Oamenii nu spun mereu ce simt. Dar fața, vocea și felul în care stau dau indicii. Umerii lăsați, privirea în jos, vocea mai stinsă spun și ele ceva.
Psihologii numesc primul fel empatie afectivă, de la „afect”, adică emoție. Al doilea se numește empatie cognitivă, de la „cogniție”, adică gândire. Cele două nu merg mereu împreună: cineva poate înțelege foarte bine ce simți fără să simtă și el ceva, iar altcineva se poate lăsa copleșit de emoția ta fără să înțeleagă de unde vine.
Ce face un prieten bun
La Universitatea Harvard, un studiu urmărește aceiași oameni din 1938, de peste 80 de ani. Una dintre cele mai clare concluzii: relațiile apropiate contează mai mult pentru o viață fericită decât banii sau faima.
Un prieten bun ascultă cu adevărat. Nu se gândește la ce va spune el, ci întreabă: „Și apoi ce s-a întâmplat?”
Un prieten bun păstrează un secret. Cu o excepție: dacă cineva e în pericol, spune unui adult în care are încredere.
Se bucură când îi merge bine celuilalt, chiar dacă ar fi vrut și el același lucru. Își cere iertare când greșește. Și ia apărarea celui luat peste picior, chiar dacă e nevoie de curaj.
Empatia nu înseamnă să duci singur toată tristețea lumii. Dacă un prieten are o problemă mare, cel mai bun ajutor e să-l încurajezi să vorbească cu un adult în care are încredere.
Fapt sau legendă?
„Dacă nu caști când cască altcineva, înseamnă că nu ești empatic.”
„Empatia înseamnă să fii de acord cu celălalt.”
„Căscatul molipsitor apare și la unele animale.”
Experiment: detectivul de emoții
Nu se știe încă
Când citești o poveste, trăiești câteva ore în mintea personajelor. Un studiu din 2013 a sugerat că, după ce citesc literatură, oamenii ghicesc mai bine emoțiile altora. Alți cercetători au repetat testul și n-au mai găsit același efect. Se poate să existe un efect pe termen lung, dar deocamdată nu se știe sigur.
Testul lui Kokodel
- Waldinger R., Schulz M. The Good Life: Lessons from the World's Longest Scientific Study of Happiness. Simon & Schuster, 2023.
- Singer T. și colab. „Empathy for Pain Involves the Affective but not Sensory Components of Pain”. Science, 2004.
- Ben-Ami Bartal I., Decety J., Mason P. „Empathy and Pro-Social Behavior in Rats”. Science, 2011.
- Kidd D. C., Castano E. „Reading Literary Fiction Improves Theory of Mind”. Science, 2013.